Feeds:
Articole
Comentarii

Triste plaiuri stramosesti,
Taram ce-l port mereu in ganduri
Meleaguri rupte din povesti,
Astazi zac sub ape tulburi.

Au fost candva, in lung si-n lat
Sub scutul lui Burebista,
Un vis maret, un vast regat
De la Dunare inspre Tisa.

Tinut stravechi, plin de istorii
Intiparite-n lut si-n piatra,
In seva sacra din podgorii,
Si-n painea incropita-n vatra.

Grele tanguiri de bucium,
Razbat pe aripi de balada
Al vremii launtric zbucium,
E arid ca o tirada.

Tampla incaruntita a tarii,
Se zbate-n vad de decadere
Ochii vad chipul tradarii,
Si plang de obida si durere.

Prea multi “zmei” inchipuiti
Rasariti din noaptea zarii,
Hrapareti si iscusiti,
Sa sparga-n tandari rostul tarii.

Concept malefic de epigoni,
Mercenari incompetenti
La penuria de neuroni,
N-au fost nici cand inconsecventi.

Tara e o entitate sfanta
Si al ei suflet e poporul,
Aceasta pleava marunta
Va pieri cum piere norul.

Prin salba razelor de soare
Si adieri zglobii de vant,
Cautam cu infrigurare
Mirajul vietii pe pamant.

E un destin, sau o intamplare
Al hazardului meandru,
Drumul intortocheat sub soare
Pe care pleci de copilandru?

Intrebari fara raspuns,
Ce dainuiesc de atata vreme,
Dar temeiul lor ascuns
Nu inceteaza sa te cheme.

Cine esti, dincotro vii,
Ce povara te apasa,
Si pentru ce ti-e dat sa stii
Ca viata-i grea, dar si frumoasa!

In zori, ai chip de demiurg
Cand clipa-i strop de vesnicie,
Dar vine vreme de amurg,
Si multe-s doar zadarnicie.

Sa stingi candela si sa pleci,
Este tot ce-ti mai ramane,
Pe nestiute poteci
Spre alte zari spre alta lume

Nimic nu ar mai fii de spus,
Uitarea se va asterne lent
Peste destinul care a apus,
Intr-un trecut fara prezent.

S-a  deschis, ca o fereastra
Din nou cerul nesfarsit,
Revarsand asupra noastra
Dor de zbor nestavilit.

Pe la varfuri de smicele,
Mugurii tasnesc puzderii
Stralucind ca niste stele
Prin oceanul de reverii.

Raza soarelui mladie,
Se asterne-n valuri pline
Te impresoara sinilie,
Si te duce in lumi senine.

Tril de pasare maiastra,
Stinge linistea inserarii
Zboara lin spre bolta albastra,
Tainic sol al primaverii.

Peste crestet de mesteceni,
Luna-si salta chipul bland
Indemnandu-te sa-ti depeni,
Siruri de amintiri in gand.

Numai flori si numai cantec,
Peste toate ea isi cerne
Valu-i cald ca un descantec,
Din privirile-i eterne.

Un nou inceput se arata,
Pe cararea abrupta a firii
Ce o strabati inca o data,
Prin mirajul primaverii.

In cartea sfanta a unei natii,
Stau de veghe-n vesnicie
Sacrosancte constelatii,
Nimb de har si maretie.

Din atat de multe stele,
Ce au stralucit candva prin lume
Aleg una dintre ele,
Spre omagieri postume.

A razbatut precum argintul
Prin hatisuri de cutume,
Vrand sa invaluie pamantul
Cu lumini din alta lume.

Dintr-o margine in alta,
A involburatului meleag
Harul sau a schimbat soarta,
Intregii natii sub un steag.

De-a lungul noilor carari,
Au inflorit imense vetre
Stiute in cele patru zari,
Stramosesti comori de zestre.

Eram cuprinsi de al sau har,
Demni in hora atator natii
Stravechi blazon de chihlimbar,
Chezas al noilor generatii.

Pe drumul daltuit in stanca,
Spre geana de zenit tintita
Au fost si zori si noapte adanca,
Dar si vointa neclintita.

Un dureros sfarsit de era,
Gongul suna indelung
Cortina cade paupera,
Peste un timp ce nu-l deplang.

De la Ion pan’la Traian,
E un drum lung, si vremuri grele
S-au cuibarit si mai avan,
La sanul sfant al tarii mele.

Candva, in urma cu ani multi
Cand apele au dat in clocot,
Starnit de vulturi nestiuti,
Renaste al demos-ului ropot.

Pe crupa lui, trona calare
Un travestit cameleonic,
O aparitie inselatoare
Cu un zambet machiavelic.

Pe poarta tarii larg deschisa,
A patruns spre al ei altar,
Zornaind moneda-i falsa
De profet lipsit de har.

O prapastie s-a deschis,
In trupul sfant al tarii mele
Si sufletul i-a fost cuprins,
De tenebre reci si grele.

Tara-i ca sub o invazie
De lacuste, ce in zbor
Aduc cu ele o grea urgie,
Peste blandul meu popor.

De sfanta glie a tarii mele,
Au ras cu pofta simultan,
Aruncand-o in zodii rele,
Atat Ion cat si Traian.

Indreapta-ti Doamne catre noi,
Gandul si privirea-ti trista
Si ne arata calea inapoi,
Spre gradina ta celesta.

Din preajma pomului oprit,
Plecat-am sa infruntam destine
Prin zorii unei lumi ce a rasarit,
Sfidand poruncile divine.

Ne-am lasat purtati de valuri,
Spre oaze ce sclipesc in noapte,
Ratacind prin avataruri,
Fara sensuri si desarte.

Era pur si plin Pamantul,
De comori cu rost divin
Dar i-am intinat vesmantul,
Cu plagi pline de venin.

Din trupul lui ne-ai zamislit,
Si ne-ai dat lumina mintii
Sa ardem pana la sfarsit
Frageda festila a vietii.

Sa luati aminte chipuri sumbre,
Ce saditi in lume raul
Santeti doar umile umbre,
Cununate in veci cu haul.

Pe locul vostru de vecie,
Va creste in ura si dispret,
Frunza grea de balarie
Intr-un areal razlet.

A mai trecut un an! S-a dus si 2011 dupa cei 22 de ani, tacut si sceptic, lasand in urma sa aceeasi ambiguitate, incompetenta si demagogie din partea celor aflati la carma tarii. Ma intorc cu gandul, la evenimentele din dec.1989. Aveam pe atunci 40 de ani. Eram la serviciu,lucram, dar simultan ascultam si stirile, la difuzorul de langa mine.La un moment dat, stupoare!! Se transmite stirea ca Ceausescu a cazut.Regimul comunist a fost inlaturat de la putere! Ce a urmat, a fost un adevarat delir, greu de descris in cuvinte. Eu personal, nu stiam daca sa ma bucur sau sa ma ingrijorez. Imaginati-va ca va aflati pe o corabie, in mijlocul unui ocean destul de agitat si la un moment dat, capitanul corabiei si echipajul sau sant inlaturati si corabia este acaparata, de niste indivizi pe care nu-i cunosti, nu stii nimic despre ei, mai mult, fetele lor nu-ti inspira nici un fel de incredere.Aceasta a fost senzatia pe care am simtit-o eu in momentele acelea.

In decembrie ’89
Toti romanii ne-am unit
Si am rupt dictatura in doua
Pentru un trai mai fericit.

Noi am vrut democratie,
Si o viata-n libertate
Dar pentru aceasta ideologie
Multi au fost trimisi la moarte

Au trecut de atunci 22 de ani! Aproape un sfert de secol de anarhie.
In momentul de fata, Romania, candva o tara prospera cu o economie puternica, a devenit cea mai mare exportatoare de forta de munca din Europa, si tara cu cele mai mari importuri de produse agroalimentare. Importam pana si usturoiul si ceapa, cartofi si mere! Cu atatea milioane de ha. de teren arabil de cea mai buna calitate. Doar d-aia avem un minister al agriculturii, cu mii de functionari platiti cu salarii de sute de milioane de lei pe luna! Ca sa importam usturoi si ceapa si fasole din Egipt, China, Turcia, etc. Credeti ca e usor? E munca grea asta cu importul! De ce se intampla toate astea?
Tot ce a fost candva in floare
Cu dever, in mod barbar
A fost rupt fara indurare,
Si vandut ca la bazar.

Caderea regimului comunist si a lui Ceausescu in dec.’89 a fost semnalul de start, pentru declansarea unei curse infernale si desantate de inavutire pe orice cale, a celor care au avut painea si cutitul in mana, la toate nivelele sociale din aceasta tara. Flagel national, scapat totalmente de sub control.

In jurul meselor festive
Prin spelunci modernizate,
Se zbat in grele tratative
Convivi naimiti in slube inalte.

Ii biciuie valul disperarii,
Cu poftiri ce curg potop
Din fragila holda a tarii,
Sa mai smulga cate un snop.

Cine sa faca ordine pe aceste meleaguri?
Cine trebuie sa-i ia de guler pe primarii,prefectii, ministri si politicienii corupti pana in maduva oaselor?

Treziti-va romani la viata,
Ca noaptea s-a sfarsit de mult
Chiar daca neguri va stau in fata,
Travaliul lumii e in plin tumult.

Sa tremure in fata voastra,
Hoardele de slugi nedemne,
Ce au intinat vocatia ilustra
A gliei sacre si eterne.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.